Fundația Giovanni Bosco vine în sprijinul elevilor de orice vârstă cu un nou centru de consiliere și orientare vocațională. Activitățile centrului sunt dedicate elevilor ce vor să facă primii pași în ceea ce privește alegerea unei ocupații profesionale, sprijinindu-i în:
- Creșterea performanței școlare;
- Clarificarea aspirațiilor vocaționale;
- Explorarea propriei persoane și a traseelor educaționale;
- Dobândirea deprinderilor de planificare a învățării.
În cadrul centrului, beneficiem de o număr de instrumente validate științific, precum Platforma de Evaluare a Dezvoltării PED B și Cognitrom Career Planning CCP. De asemenea, am organizat o serie de activități educative și ludice, care vor ghida tinerii înspre dezvoltarea lor personală.
Ne recomandă experiența de peste 20 ani în lucrul cu tinerii și în organizarea de activități și programe concepute special pentru ei.
Psihologi
Niță Daniela
Bună! Sunt psiholog clinician și psihoterapeut în formare, cu experiență în lucrul cu tinerii și copiii, dar și cu părinții lor. Printre atribuțiile mele se numără: consiliere psihologică, evaluare psihologică, cursuri de educație parentală, cursuri de formare profesională, ateliere de dezvoltare personală. Am absolvit Facultatea de Psihologie și Științele Educației, specializarea Psihologie, în cadrul Universității Ovidius, apoi am urmat programul de masterat „Psihodiagnoza complexă a personalității”.
Formării mele academice i se adaugă formarea continuă, reprezentată de specializări, cursuri, workshop-uri, printre care: consilier pentru dezvoltare personală, formator, educator specializat, lucrător de tineret, pedagog social, animator socio-educativ, lucrător prin arte combinate.
Susanu Mihaela - Ioana
Sunt licențiată în Psihologie și Asistență Socială în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea Ovidius, Constanța. În prezent urmez programul de master „Psihodiagnoza personalității” din dorința de a înțelege cum funcționează psihicul uman și pentru a putea veni în sprijinul celor din jur în mod eficient Experiența de peste ani în programe de dezvoltare personală a copiilor și adolescenților, mi-a dat posibilitatea să înțeleg problemele cu care aceștia se confruntă, incertitudinile lor și totodată nevoia lor de consiliere, de îndrumare.
Discutând permanent cu beneficiarii, am înțeles că fiecare copil, adolescent, este înzestrat cu talente pe care nu și le cunoaște întotdeauna, rolul consilierului fiind acela de a-l ajuta să-și descopere potențialul.
Misiune
O carieră de succes începe prin cunoaștere și niciodată nu e prea devreme pentru a cunoaște.
Misiunea Centrului de Consiliere și Orientare Vocațională este de a ghida tinerii în luarea celor mai potrivite alegeri pentru ei. Acest lucru este posibil prin desfășurarea unor activităţi de sprijin, consiliere, educare și dezvoltare.
Obiectivele principale ale centrului sunt:
- Autocunoașterea și dezvoltarea personală a elevilor;
- Explorarea profilelor și a ocupațiilor;
- Cunoașterea resurselor;
- Planificarea carierei.
Sistemul preventiv
Pedagogia lui Don Bosco îl priveşte pe tânăr în integritatea lui. Sintetiza totul în trei cuvinte: sănătate, ştiinţă, bunătate, care pot fi descrise astfel: interesele umane, culturale şi spirituale ce convieţuiesc în mod armonios în perioada tinereţii.
Don Bosco în munca sa cu tinerii a fost susţinut de o singură idee: “Educaţia poate schimba istoria!”, iar viaţa şi-a trăit-o pentru acest ideal. Scopul muncii sale a fost educaţia civilă, morală şi profesională a elevilor săi.
Don Bosco era de părere că nu se educă încarcerând libertatea, ci ajutându-l pe tânăr să o folosească bine, iar pentru aceasta e nevoie de:
- Competenţă educativă;
- Explorarea profilelor și a ocupațiilor;
- Privire pozitivă asupra propriei persoane şi asupra celorlalţi;
- Pasiune pentru tineri.
Nu este necesară doar prevenirea răului (evitând într-un anume fel efectele devastatoare în educaţie), dar şi prevenirea binelui, determinându-l să apară în urma unui traseu pe diferite niveluri:
- Recunoaşterea unei energii suficiente în sine şi în tânăr, capabilă de a-l conduce spre autonomie (optimism);
- Retrezirea voinţei de a merge, de a construi, dând întâi de toate, exemplu;
- Ajutarea tânărului să devină conştient de calităţile sale positive şi să ofere, cu timpul, posibilităţi concrete în care acestea pot exploda de potenţialitatea lor.
Valori
Sistemul preventiv se sprijină în întregime pe rațiune, religie și dragoste.
Termenul de „raţiune“ subliniază, conform viziunii autentice a umanismului creştin, valoarea persoanei, a conştiinţei, a naturii umane, a culturii, a lumii, a trăirii în societate; este un lucru necesar omului în viaţa sa de familie, civilă şi politică.
Rațiunea semnifică în esenţă două lucruri:
- folosirea raţiunii de către educator în raporturile cu copiii, adică un dialog continuu cu ei pentru a-i ajuta şi a-i călăuzi în drumul lor de creştere.
- atenţia la contextul istoric în care trăiesc, adică educatorul trebuie să individualizeze valorile urgente ale societăţii, dorinţele şi aspiraţiile tinerilor din timpul lor, evidenţiind valorile pozitive, mereu prezente, care sunt de acord cu viziune creştină despre viaţă şi despre societate ajutându-i astfel să devină „creştini adevăraţi şi cetăţeni oneşti”.
Este semnificativ să amintim că deja de mai bine de acum 100 ani Don Bosco atribuia importanţă aspectelor umane şi condiţiei istorice a persoanei: libertatea sa, pregătirea sa, profesia, creşterea responsabilităţii civile. Idealul său educativ este caracterizat de modernism şi realism. În propunerea sa pedagogică, există o reuniune reuşită între permanenţa existenţială şi împrejurarea istorică, între tradiţional şi nou. În sinteză, raţiunea, pe care don Bosco o vede ca pe un dar al lui Dumnezeu şi ca pe o temă ce trebuie respectată de educator, arată valorile binelui, nu ca pe obiective ce trebuie urmate, ci ca pe mijloace ce trebuie utilizate spre atingerea obiectivelor. Raţiunea invită pe tineri la un raport de participare la valorile prezentate şi împărtăşite. El defineşte chiar şi justifică acel spaţiu necesar de a înţelege, de a dialoga şi de a avea răbdare, în care se află realizarea exerciţiului de a raţiona.
Rațiunea presupune, de asemenea, viziunea unei antropologii actualizate şi integrale, eliberată de ideologii. Educatorul modern trebuie să ştie să citească atent semnele timpului pentru a individualiza valorile urgente ce-i atrag pe tineri: pacea, libertatea, dreptatea, comuniunea şi participarea, modernizarea femeii, solidaritatea, dezvoltarea, urgenţele ecologice.
Aceasta inspiră şi motivează întreg sistemul educativ. Înseamnă îndreptarea copiilor spre întâlnirea cu Cristos, care va devine izvor de bucurie, trezind astfel în ei o credinţă vie, înrădăcinată în realitatea cotidiană, creată de prezenţa lui Dumnezeu şi de disponibilitatea la bunăvoinţa lui. De aceea educatorul îi invită să se apropie frecvent de sacramentele Spovezii şi Împărtăşaniei şi pe lângă această să se roage pentru ei şi cu ei.
Pedagogia lui Don Bosco este constituită transcendent. Pentru el, omul format şi matur este cetăţeanul care are credinţă, care pune în centrul vieţii sale idealul omului nou proclamat de Isus Cristos şi care este mărturisitor curajos al propriilor sale convingeri religioase.
Don Bosco este preotul plin de zel, ce redă mereu fundamentului revelat tot ceea ce primeşte, trăieşte şi dă. Acest aspect al transcendeţei religioase, punct de plecare al metodei pedagogice a lui Don Bosco, nu numai că este aplicabilă la toate culturile, ci se poate adapta foarte bine şi religiilor necreştine.
Semnifică ca tinerii şi copii să fie iubiţi în aşa fel încât ”ei înşişi să se ştie iubiţi”, asta recomanda don Bosco în scrisoarea de la Roma din 1884. Iubirea se manifestă cu semne concrete: stând mereu în mijlocul lor, devenind prietenii lor şi iubind ceea ce le place lor, având încredere în ei, primindu-l pe fiecare aşa cum este. Dragostea este punctul de plecare pe un drum care duce la familiarizare, apoi la afecţiune, pentru a ajunge la încredere care „este cea care deschide sufletele tinerilor”, aşa cum afirma don Bosco.
„Practica acestui sistem- continuă să scrie don Bosco- se sprijină în întregime pe cuvintele Sf. Paul care spune: „ Dragostea este binevoitoare şi răbdătoare; toate le îndură, dar speră totul şi suportă orice rău.”
Dragostea se poate traduce și prin afabilitate. Este vorba despre o atitudine cotidiană, care nu este o simplă iubire umană şi nici doar o caritate supranaturală. Aceasta exprimă o realitate complexă şi implică disponibilitate, criterii sănătoase şi comportamente adecvate.